N-am mai ratacit prin crânguri
N-a-ncercat sa te mai cheme
Dorul ca sa fim iar singuri?....
Haide, fii copil cuminte
N-astepta sa vin la tine
Sa te fac cu rugaminte
Sa pricepi ce este bine.
De-ai sti tu ce farmec dulce
E sub teiul singuratic!...
Vino, crângu-o sa ne culce
Pe-al lui pat de flori, salbatic.
Si-ochii tai ca doi luceferi
Sa-i lumine ca-n trecut.
Sa te vad cum o sai aperi,
Daca-oi vrea sa ti-i sarut.
Pe poteca înfundata
Iarba deasa sa ne-ascunza
S-ascultam ca si-altadata
Freamatul duios de frunza.
Si privind cum de povara
Teiul floarea-ncepe-ati cerne
Sa-nvatam pe din afara
Cântul dragostei eterne.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu